Depresia si Violenta

Depresia si Violenta, adevaruri! Depresia si Actele de violență funcționează într-o simbioză perfectă?

Depresia îmbracă forme diferite. Ea poate fi insoțită de elemente psihotice, exemple: senzația pierderii controlului, teama de a nu innebuni, suferința psihica extremă/intensă, evident apariția ideilor de persecutie, cineva îl batjocorește – *punctam faptul ca exista cineva (sau) toata lumea ce vrea raul persoanei in cauza. Nu intotdeauna aceste manifestari/credințe sunt insotite de deliruri sau halucinații, dar când sunt însoțite de psihoza, avem o problema. In aceste cazuri intenția de a face rău cuiva (altcuiva in afara propriei persoane) apare sub forma descărcării emoționale. In timpul descărcării starea de teama, furie, suferința psihică, se aplatizează. Bolnavul se simte eliberat. Cel mai elocvent exemplu vine din anul 2017, cand o Mama a 4 copii, depresivă, alege intr-un moment de rătăcire, să își ia viata alături de toți copii ei. Dupa ce acest eveniment a avut loc, psihologii si psihiatrii nu au mai putut afirma ca depresivul isi face exclusiv lui rau.

Expunerea la un nivel ridicat de violență – într-un singur domeniu sau în mai multe domenii – prezintă un risc semnificativ pentru MDD și GAD, iar riscul crește odată cu expunerea ridicată simultan în mai multe domenii. Astfel, expunerea pervasivă la violență este asociată cu cel mai mare risc pentru dezvoltarea psihopatologiei. Pe baza acestor rezultate, eforturile de prevenire și tratament ar trebui să vizeze adolescenții expuși la violență.
*major depressive disorder (MDD) and generalized anxiety disorder (GAD).

anger pixabay.comIn prezența Morții nimic nu mai contează, elementele de psihopatie indică urmatoarele: criminalul nu se gândește cum își vor aduce aminte oamenii de el,  ci doar că își vor aduce aminte. Ucigasul nu este interesat de suferința pe care o produce, ci dimpotriva. Actul criminal/omorul poate fi interpretat si pus in practică, prin prisma răzbunării, a blestemului, a pedepsei divine, pe care faptașul îl aplică familiei sau urmașilor, ca sa-l amintească pentru totdeauna. Crima/Suicidul reprezintă o ultimă declaratie, înaintea părăsirii realitătii. Va rog sa nu credeti ca întâmplător, aceste evenimente sunt aproape întotdeauna însoțite de scrisori. Suicigasul lasă în urmă ceva, care să îi  explice gestul. Uneori si criminalul face asta, mai ales cand crima este infaptuită din dragoste.

Ce se întâmplă cand subiecții depresivi, in urma ședințelor de consiliere, descoperă, împreună cu psihologul ca au fost abuzați in copilărie? Furia crește exponențial. Noțiunea de iertare apare exclusiv scriptic. In interiorul depresivului are loc o transformare importanta, ce nu și-o poate opri din evoluție. Sentimentele negative apar in preajma abuzatorului, la fel și comportamentul disimulat. Pot trece luni de zile(de la momentul constientizării abuzului), până când depresivul este capabil sa exprime ceea ce simte față de abuzator.

Exemplu: Timp de 20 de ani, abuzatorul l-a ajutat, l-a sprijinit, l-a hranit si ocrotit. Au existat doar cateva momente de abuz, in care victima si-a recunoscut vinovatia. Cum ar putea depresivul să se infurie pe singura persoana ce il ajuta? Vedeți, doamnelor si domnilor, avem de a face cu un cerc vicios emoțional. Respectiv, depresivul abuzat in copilarie nu îi poate reproșa abuzatorului nimic, fiindca depinde de el. Ce este de facut în acest caz subiectiv? Depresivul trebuie sa devina independent. In acest mod, el o să poată susține emoțiile negative si o să poata pune punct relației cu abuzatorul.

Respondenții care au fost abuzați fizic și verbal in copilarie, au raportat o stare de sănătate mintală compromisă, acest lucru a fost valabil mai ales in cazul celor ce au fost martori si alte tipuri de abuzuri fizice (exemplu: au vazut\auzit\au fost de fata cand Mama lor a fost abuzata fizic).
O relație similară între clasa ACE și sănătatea fizică nu a fost găsită. Calitatea rețelelor sociale adulte, parțial, a reprezentat relația dintre clasele ACE și rezultatele de sănătate mintală.
Respondenții expuși la ACE, cu mai multa popularitate/impact/activitate pe rețele sociale de sprijin (ca și adulții), au diminuat șansele de a raporta o stare de sănătate mintală slabă. Creșterea numărului de relații sociale stresante, contribuie in mod direct la rezultatele negative ale sănătății mintale.
Deși eforturile de prevenire a traumelor din copilărie rămân o prioritate critică, tratamentul supraviețuitorilor adulți trebuie să-și extinda atenția, atât pe consolidarea rețelelor sociale, cât și pe reducerea efectelor negative ale celor stresante.
*adverse childhood experiences (ACE)

Constatările evidențiază necesitatea impunerii luarii măsurilor și a normelor “delicate” din punct de vedere cultural, standardizate și validate pentru evaluarea maltratării în/din copilărie și a necesității unor intervenții de tip preventiv împotriva maltratării copiilor.

Ce se intampla cu un copil abuzat? Devine la rândul său abuzator, iar in prezența diferitelor tulburări mentale, devine criminal. Avem aici exemplu clasic al copilului/adolescentului/adultului tânăr ce este considerat de toți ca fiind foarte linistit. Expresia ce sustine aceasta interpretare este următoarea: „era o persoana asa de linistita, nu m-as fi gandit niciodata ca…”. Dragi cititori si căutători de informație, în interiorul culturii noastre, o persoană de acest gen, liniștită, care nu prea vorbește si nu prea face nimic, respectiv nu interacționează cu oamenii, este văzută/interpretată drept o persoana acceptabilă decât drept una periculoasă. Evident ca nu este adevarat. In interiorul unui subiect linistit, exista furtuni pe care nu dorim sa le vedem, niciodata.

In primii ani de viață ai minorului, posibilitățile sale de exprimare ale agresivității sunt, de cele mai multe ori restricționate. Procesul de creștere psiho-cognitivă a fiecarui copil in parte, este acompaniat in mod involuntar (si inevitabil) de o serie de sentimente contradictorii. Popular spus temeri si frustrari. Minorul poate reacționa, în aceste cazuri, prin intermediul mecanismelor instinctuale, agresiv. Ce o sa facă concret minorul? Comportamentul devine sfidator, agresivitatea se manifestă sub formă de lovituri și țipete. Victimele sunt părinții. Independența se câștigă prin agresivitate, acest lucru nu se schimba de 2000 de ani. Văzând copilul agresiv, părinții iau decizia de a îngrădi manifestarile necorespunzatoare. Părinții nu observă normalitatea si instinctul, in funcție de vârstă, ci doar interpretează proprile amintiri si credinte.
Prima forma de pedeapsă a agresivitatii este amenintarea. Si nu orice fel de amentintare, ci una deosebit de importanta. Părinții își amenință copilul ca nu il vor mai iubi. Prin retragerea iubirii, copilul este pedepsit moral, descurajat, condamnat la tristețe și la acceptarea unui patern depresiv.  Când îi spui copilului ca nu il vei mai iubi, vei obține opusul a ceea ce tu speri. Furia creste.
Punctez faptul ca există parinti ce nu iau în serios manifestarile de mânie ale copilului. In acest caz special, in timp, copilul dezvolta o atracție firească catre lucruri periculoase, care prin alipire îi conferă vizibilitate. Copilul ce nu este văzut, se transformă in adultul ce cerșește atenție. Depresia este una din formele de cerșire a atenției.

Articol realizat de Psiholog Radu Leca. Articolul contine pareri personale, citate si imagini fara drepturi de autor. 

Bibliografie:

Common patterns of violence experiences and depression and anxiety among adolescents. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22241530

Childhood Trauma, Social Networks, and the Mental Health of Adult Survivors. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29294679

*Rolul Agresivitatii Pasive in Depresie

One thought on “Depresia si Violenta

Comments are closed.